EDCR, 27 După aceea, Isus a ieșit și l‑a văzut pe un vameș pe nume Levi stând la vamă și i‑a zis: „Vino după Mine!” 28 El a lăsat totul, s‑a ridicat și L‑a urmat. 29 Levi a dat pentru Isus un ospăț mare în casa lui și o mulțime de vameși și alți oaspeți au stat la masă cu ei. 30 Fariseii și cărturarii cârteau și le ziceau ucenicilor Lui: „De ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii?” 31 Isus le‑a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 32 N‑am venit să‑i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.”
Luca ne istorisește aici chemarea lui Levi – Matei. Isus a ieșit din casa unde l-a vindecat pe omul paralizat, și l-a văzut pe vameșul Levi stând așezat la vamă, cu ceilalți, și l-a chemat „Vino după mine” (EDCR, gr. akoulouthei moi, „urmează-mi”). Este prima dată când Isus, în evanghelia lui Luca, folosește această poruncă „urmează-mi”, care mai apare și în 9:59, în aceeași formă, adresată unui om care dorea să devină ucenicul lui Hristos. Chemarea lui Matei este adresată în termeni clari, direcţi. Ea este destul de neobişnuită, pentru că Matei – Levi era vameș – sau colector de taxe, și, așa cum zice Chiril din Alexandria era „un om nesătul după câștig murdar, de o lăcomie fără frâu, nepăsător față de dreptate în dorința de a dobândi ce nu-i aparține; așa era caracterul vameșilor. Dar tocmai el a fost smuls din chiar laboratorul nelegiuirii, la chemarea lui Hristos, mântuitorul nostru, al tuturor.”1 Tot Chiril adaugă faptul că „Levi a fost cu adevărat mântuit, iar nouă evenimentul ne dă speranțe fericite (de mântuire, n.m.)”.2
Reacția lui Levi total pozitivă, la fel cum au răspuns mai devreme, înaintea lui şi Simon, Ioan și Iacov: el a lăsat totul, s-a ridicat și l-a urmat pe Isus (5:28, cf. 5:11). Matei a lăsat totul şi l-a urmat pe Isus, dar s-a îngrijit să dea şi o masă de despărţire foştilor săi colegi, sau poate noilor săi prieteni, apostolii. Poate că masa a fost o ocazie de prezentare a lui Isus şi a noii credinţe găsite de Matei, mai degrabă o masă a unui nou început, de intrare într-o nouă familie a oamenilor credincioşi, asemănătoare cu o masă de nuntă. Luca o numeşte „mare ospăț” (dochēn megalēn, v. 29). Toţi au fost invitaţi acasă la Matei, şi vedem că o mare mulţime de oaspeţi au răspuns invitaţiei. Se pare că Matei avea o casă spațioasă. O asemenea masă arăta, pe de altă parte, şi mărimea fondurilor de care dispunea Matei.
Aici apare prima discuție cu învățături date la o masă publică, de către Isus, din evanghelia după Luca. Evanghelistul este foarte interesat de acest tip de context, probabil pentru că cititorii greci îl apreciau foarte mult. Mulți filosofi greci din timpul acela obișnuiau să dea învățături la masă (Platon, Socrate, Seneca, etc.), iar aceste întâlniri erau numite sympozia. Prin menţionarea unei astfel de mese, Isus este aşezat, dintr-o dată, în galeria marilor învățători ai timpului său.
Isus a acceptat invitația lui Matei, fără multe discuţii. Acest răspuns prietenesc este însă aspru judecat de farisei și cărturari. Ei încep să discute cu ucenicii în contradictoriu şi sunt foarte critici, şi discută foarte gălăgios într-un fel în care să fie auziţi bine şi de Isus. Chiril scrie că „sunt unii care doresc să îi lipsească pe cei înfășurați de păcat, de lucrarea bunăvoinței divine: căci ei nu concep pocăința, ci, cum se vede, îl admonestează pe Mântuitor că îi caută pe ai săi, în orice colț ar fi ei risipiți. Celor ca ei le spune, fariseii v-au lăsat un exemplu de cârtire, când au văzut că Levi a chemat o mulțime de vameși la el, și au cinat împreună cu Hristos, mântuitorul tuturor”.3
Prima lor obiecție este că ucenicii și Isus mănâncă și beau cu vameșii și păcătoșii. Aici se văd etichetele puse de ei și ce accent puneau pe diferențele sociale. Și totuși, Isus l-a chemat pe Levi dintre vameși. Levi este un simbol al renașterii și vindecării națiunii lui Israel. Vameșii devin apostoli. Păcătoşii devin sfinţi. Leneşii devin harnici. Oamenii descurajaţi devin încrezători, pozitivi, pro-activi. Această schimbare este posibilă şi astăzi. Aceasta este doar una din implicaţiile majore ale mesajului lui Luca, dincolo de experienţa istorică a lui Matei, pe care ne-o istoriseşte.
Deși fariseii au stat de vorbă cu ucenicii, nu cu Isus, ei primesc un răspuns chiar de la Hristos, mântuitorul. El le răspunde cu o parabolă, anume a medicului și a bolnavilor veniţi să caute vindecarea. Aşadar, Isus nu a venit să îi cheme la pocăință pe cei sănătoși şi drepţi, ci pe cei bolnav şi păcătoși. În context, Isus este ironic față de sănătatea spirituală a fariseilor. Aşa cum spune şi Ambrozie: „cine este drept, nu este chemat la har. Dacă harul izvorâşte din pocăinţă, atunci, cine dispreţuieşte pocăinţa, renunţă la har”4.
1 Chiril, Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 20, p. 84 (Smith, St. Cyril, vol. I).
2 Chiril, Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 21, p. 85 (Smith, St. Cyril, vol. I).
3 Chiril, Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 21, p. 86 (Smith, St. Cyril, vol. I).
4 Ambrosie, Comentariu Luca, 5.22 (SC-045, vol I, 191).
5 Chiril, Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 21, p. 87 (Smith, St. Cyril, vol. I).
6 Ambrosie, Comentariu Luca, 5.24 (SC-045, vol I, 192).
7 Ambrosie, Comentariu Luca, 5.23 (SC-045, vol I, 191).
8 Chiril, Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 21, p. 88 (Smith, St. Cyril, vol. I).
9 Ambrosie, Comentariu Luca, 5.17 (SC-045, vol I, 189).
10 Chiril, Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 22, p. 90 (Smith, St. Cyril, vol. I).
SCER 