Efeseni 2:1
EDCR Voi erați morți în abaterile și în păcatele voastre
NTR Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre,
Pavel începe prin a vorbi despre starea cea veche. Participiul ontas, „fiind”, împreună cu adjectivul nekrous, „morți”, arată în mod clar starea anterioară a creștinilor. Erau morți în ceea ce privește greșelile și păcatul. Participiul prezent indică faptul că aceasta era o stare de fapt, aflată în desfășurare, cu alte cuvinte, ei erau morți la modul continuu.
Termenii „greșeli” și „păcate” (sau „abateri” și „păcate”, EDCR) sunt, după câte se pare, înrudite ca înțeles (vezi Efeseni 1: 7). Impreună acestea arată faptul ca, în calitate de ființe umane, avem o înclinatie greșită și o exercităm în mod conștient și deliberat. Acesta este statutul tuturor oamenilor înaintea acțiunii deliberate și conștiente a lui Dumnezeu de a interveni prin trimiterea lui Isus Hristos.
Ioan Hrisostom scrie cu privire la seriozitatea acestei stări. El spune,
Moartea trupului este doar o problemă a naturii, nu a alegerii. Această moarte își are originea în greșeala primei ființe umane și după aceea a avut efectul său ulterior asupra naturii. Eliberarea ei va fi grabnică. Dar moartea sufletului este rezultatul alegerii libere. Așadar, atrage după sine vina, din care nu există eliberare ușoară. Este o sarcină mult mai grea aceea de a vindeca un suflet mort decât aceea de a învia un trup din morți, așa cum Pavel a arătat deja. Și totuși exact aceasta s-a întâmplat, oricât de incredibil ar părea.[1]
[1] J. Chrysostom, Homily on Ephesians 4.2.1-3 în IOEP 4:136.
SCER 