El a venit în lumea noastră ca ploaia care cade pe caierul de lână!

Ps. 71 (LXX): ⁶ Și va coborî ca ploaia pe lână și ca stropii ce cad pe pământ. ⁷ Va răsări în zilele Lui dreptatea și plinătate de pace, cât va dăinui luna. ⁸ Și va domni de la o mare la alta și de la Fluviu până la marginile lumii.[1]

Ps. 72 (VDC):  ⁶ va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede care udă câmpia. ⁷ În zilele lui va înflori cel neprihănit și va fi belșug de pace până nu va mai fi lună.⁸ El va stăpâni de la o mare la alta și de la râu până la marginile pământului.

---

Există o serie de profeții despre nașterea lui Isus la care exegeții creștini făceau trimitere în primele secole, dar care s-au pierdut, cu trecerea timpului. O astfel de profeție apare în Ps. 72, Psalm considerat mesianic cu mult înainte de nașterea lui Isus sau de apariția creștinismului (cf. Ps. 72:8 și Zah. 9:9-10).[2]

„El va coborî ca ploaia pe lână” (καταβήσεται ὡς ὑετὸς ἐπὶ πόκον)[3], anticipează Ps. 72:6 (71:6, LXX).[4] La începutul sec. 5, Maxim, episcop de Torino, interpretează acest verset astfel:

Domnul s-a născut după trup într-o tăcere atât de tainică, încât cei din generația aceea au fost cu totul ignoranți față de venirea Lui… S-a născut în așa fel încât nimeni nu a putut bănui, crede sau percepe care ar fi originea lui. În ceea ce privește faptul că Mântuitorul a coborât la noi în mod ascuns și tainic… profetul David a anunțat acest lucru când a spus: „S-a pogorât ca ploaia pe lână”. Căci ce se petrece atât de silențios, fără zgomot, ca atunci când ploaia se varsă pe lână? Nu lovește urechile nimănui cu sunetul ei, nu stropește corpul nimănui cu umezeala care ricoșează în lână; ci, fără să deranjeze pe nimeni…[5]

Hristos, Regele tuturor regilor pământului, după cum îl descrie același Ps. 72, a venit în lumea noastră într-o discreție absolută, ca ploaia care cade tăcut pe caierul de lână…

---

[1] C. Bădiliță et al., Septuaginta, vol. IV: Psalmii etc. (Iași: Polirom, 2006), 192.

[2] Derek Kidner, Psalms 1–72, TOTC (Leicester: IVP, 1973), 254; „Ca psalm regal, Ps. 72 a devenit rugăciunea pentru fiecare rege domnitor, și reprezenta o amintire puternică a chemării foarte înalte a unui rege davidic; totuși, David a înălțat standardul atât de mult dincolo de ceea ce se poate atinge din punct de vedere uman (de exemplu, când vorbește despre domnie ca fiind nesfârșită), încât dă de înțeles că îndeplinirea standardului nu poate fi realizat decât de Mesia.” De asemenea, în parafraza aramaică a Psalmului (Targum Ps.) a fost adăugat la v. 1, încă din vechime, substantivul „Mesia”: „Dumnezeule, dă judecățile Tale împăratului Mesia”. Frank-Lothar Hossfeld și Erich Zenger, Psalms 2: A Commentary on Psalms 51–100, trans. Linda M. Maloney, Hermeneia (Minneapolis, MN: Fortress Press, 2005), 220.

[3] Aceeași idee este redată și în textul evreiesc: „va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit” (yêrêḏ kəmāṭār ‘al-gêz), i.e., pe „brazdele” de iarbă cosită.

[4] Pentru Hossfeld/Zenger, Psalms 51–100, 220, Psalmul 72 creează fundalul secvenței din Matei 2:1–12.

[5] Maximus of Turin, Hom. 97.3.