Chemarea de a fi şi de a da lumină, Efeseni 5:8-9

^{EDCR 8} Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii, ⁹ căci rodul luminii stă în orice bunătate, în dreptate și în adevăr!

^NTR 8 Odată eraţi întuneric, dar acum, în Domnul, sunteţi lumină. Trăiţi ca nişte copii ai luminii. 9 Iar rodul luminii este găsit în tot ce este bun, drept şi adevărat.

Așa cum altădată eram cei de „departe”, iar acum am devenit – și am primit numele de – „aproape” (Efeseni 2:13), creștinii înțeleg că altădată erau „întuneric”, iar acum au ajuns să fie „lumină în Domnul”. Metafora arată că nu doar este primejdios să trăiești în întuneric, dar are efecte total negative în sensul că devii tu însuţi întuneric. Pentru Ambrosius, acest întuneric înseamnă „întunericul ignoranței păgâne”.¹ Pentru Victorinus, este vorba de „întunericul rătăcirii”.² Pentru alții, conform Efeseni 5:10, a fi fost „întuneric” înseamnă că în trecutul lor păgân, acești oameni au fost din punct de vedere al ascultării de Dumnezeu, un întuneric al sterpiciunii și răutății, lipsit de roadă. Hrisostom subliniază că este vorba de trecutul păcătos al foștilor păgâni, precum și de îndemnul la a trăi viața nouă de dragul imitării lui Hristos – înainte de toate, iar apoi de teama flăcărilor iadului.³

În contrast cu existența din trecut, Efeseni 5:8-9 ne îndeamnă să trăim în lumină. Există trei expresii legate de lumină în acest pasaj: „suntem lumină acum în Domnul” (8b, to phōs), „să trăim ca fii (copii) ai luminii” (8c, ta tekna tou phōtos), „să avem (să aducem) rodul luminii” (9a, rodul luminii: karpos tou phōtos).

Prima expresie („suntem lumină”, etc.) are un anumit ecou ioanin și face o identificare interesantă și un contrast puternic între ce au fost creștinii altădată, ca păgâni, adică „întuneric”, și ce sunt ei în prezent, ca oameni mântuiți, anume „lumină”. Identitatea nouă o avem „în Domnul” sau „prin Domnul”, en kyriou.

A doua expresie se bazează pe contrastul puternic între fiii necredinței (hoi huioi tēs apeitheias), pe deoparte, și copiii luminii (ta tekna tou phōtos), pe de cealaltă parte. Formula stilistică atrage atenția asupra unei filiații aparte: tekna, din „copiii luminii” arată nu doar filiația și originea – starea de fiu sau de fiică, ci și starea de copil, ca atare, anume un copil în proces de creștere.

Cea de a treia expresie enumeră domeniile sau formele în care rodul sau efectele luminii se fac cunoscute: prin orice bunătate, orice dreptate (neprihănire) și orice adevăr. Pavel este mereu atras de constatarea că o stare spirituală bună aduce un rod bun (o metaforă agronomică, vezi și Galateni 5:22).. Victorinus atrage atenția că roadele luminii înseamnă să fii practic: să faci binele, să faci dreptate, să practici adevărul (bonitate praestare, praestare iustitia, praestare etiam veritate, haec tria ipsa sunt lux)⁴.

1 Ambrosius, Ad Ephesios, 5.8; 2 Victorinus, Ad Ephesios, 5.7-9; 3 Hrisostom, Către Efeseni, Omilia 18, 281-282, re: Ef. 5:8-9; 4 Victorinus, Ad Ephesios, 5.7-9.