Efeseni 2:1 (Comentariu Efeseni – SCER, D.D. Williams III)
EDCR Voi erați morți în abaterile și în păcatele voastre
NTR Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre,
În contrast cu măreața acțiune de mântuire a lui Dumnezeu, prezentată de Pavel în Efeseni 1-3, această secțiune arată eșecul omenirii. Pavel vorbește despre viața trecută a fiecărui creștin și folosește pronumele „voi”, adică este vorba de cei din Efes. El vorbeşte apoi despre experiențele lor păgâne dinainte de a deveni credincioși.[1]
Participiul ontas, „fiind”, împreună cu adjectivul nekrous, „morți”, arată în mod clar starea anterioară a acestor oameni. Ei erau morți în ceea ce privește greșelile și păcatul. Folosirea participiului prezent indică faptul că aceasta era o stare de fapt, aflată în desfășurare, cu alte cuvinte, ei „erau morți” la modul continuu, ca stil de viaţă.
Termenii „greșeli” și „păcate” (sau „abateri” și „păcate”, EDCR) sunt înrudiţi ca înțeles (vezi Efeseni 1:7). Împreună, ele arată că, în calitate de ființe umane, avem o înclinaţie greșită și o exercităm în mod conștient și deliberat. Hrisostom remarcă bine gravitatea acestei stări:
Există o moarte a trupului şi o moarte a sufletului… prima este o problemă de natură, nu de alegere deliberată. Ea îşi are originea în păcatul primului om creat, şi de atunci încoace a trecut în natura umană şi, în general, îşi face efectul destul de repede. Prin contrast, moartea sufletului este rezultatul alegerii libere. Ea arată o vinovăţie personală, iar efectul este fără sfârşit… Vindecarea unui suflet mort este o sarcină mult mai grea decât aceea de a învia un trup din morți, așa cum arată Pave. Şi totuşi lucrul acesta s-a întâmplat, într-un mod absolut măreţ.[2]
[1] Cohick, Ephesians, 247.
[2] Hrisostom, XXIV Omilii pe Efeseni, c31 (vezi, ed. J.-P. Migne, Patrologia Gracae, Tomus LXII (Migne PG 62), Paris, 1845, c31).
SCER 