EDCR, 17 A coborât împreună cu ei și S‑a oprit pe o câmpie, unde se afla o mare mulțime de ucenici de‑ai Lui și mulți oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din ținutul de coastă al Tirului și Sidonului. 18 Ei veniseră să‑L asculte și să fie vindecați de boli. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați 19 și toată mulțimea căuta să‑L atingă, pentru că din El ieșea o putere care‑i vindeca pe toți.
20 Atunci, Isus Și‑a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis: „Ferice de voi, care sunteți săraci, căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu! 21 Ferice de voi, care flămânziți acum, căci vă veți sătura! Ferice de voi, care plângeți acum, căci veți râde! 22 Ferice va fi de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni, vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru ca pe ceva rău din pricina Fiului Omului! 23 Bucurați‑vă în ziua aceea și tresăltați de veselie, căci, iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot așa le făceau părinții lor și profeților!
24 Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi vă primiți acum mângâierea! 25 Vai de voi, care vă îmbuibați acum, căci veți flămânzi! Vai [de voi], care râdeți acum, căci veți jeli și veți plânge! 26 Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine! Căci tot așa le făceau și părinții lor profeților mincinoși!
Isus s-a coborât cu cei 12 apostoli în loc șes și era așteptat aici de o „mare mulțime de ucenici” (ochlos poly mathētōn), precum și de o „mulțime mare de popor”, plēthos poly tou laou, venită de peste tot (Iudeea, Ierusalim, regiunea de coastă Tyr-Sidon). Luca face un joc de cuvinte între „mulțime” – ochlos, și hoi enochloumenoi – cei „tulburați” sau cei „necăjiți”, sau „aflați în chinuri”. Cei mulţi erau necăjiţi.
Predica începe adresându-se ucenicilor. Luca menţionează patru binecuvântări (sau „fericiri” 6:20-22) și patru avertizări (sau „vaiuri”, 6:24-26).1 EDCR urmează tradiția lui Cornilescu „ferice de voi, care… etc.”. Textul nu este ușor de tradus pentru că verbul „a fi” lipsește în limba greacă. Substantivul makarioi poate fi tradus ca „fericiți”, „bucuroși” sau „binecuvântați”. El se poate referi la o situație care se experimentează în prezent sau care începe acum şi va fi trăită deplin în viitor.
Aceste patru „fericiri” din Luca 6 îmbracă o formă mai directă decât cea din Matei. De exemplu, Isus îi binecuvântează pe cei care sunt săraci, literalmente (nu „săraci în duh”, ca în Matei 5:3).2 La fel, sunt fericiți cei care sunt literalmente flămânzi (nu „flămânzi după neprihănire”, ca în Matei 5:6), și ei vor fi săturați. La fel, cei ce plâng acum „vor râde” mai târziu (nu doar „vor fi mângâiați”, ca în Matei 5:4). Domnul îi va mângâia pe cei ce plâng și se delimitează de distracțiile lumești, și îi va elibera din încercări.3 În mod evident, Luca reţine un aspect mai pragmatic, chiar naturalist ale vorbelor lui Isus și nu spiritualizează înţelesul fericirilor. Este totuşi posibil ca Matei şi Luca să lucreze cu două situaţii diferite (o predică de pe munte şi alta de pe podiş), nu cu o singură tradiţie redată în două tonalităţi diferite.
A patra fericire îi încurajează pe ucenici și pe apostolii care vesteau împărăția lui Dumnezeu, să nu se teamă de respingerea și persecuția cu care sunt întâmpinați din cauza Fiului Omului. Oamenii îi vor urî, îi vor izgoni (gr.: aphorizō, vor respinge, alunga, vor ostraciza), îi vor batjocori (gr.: oneidizō, vor certa, vor batjocori), le vor lepăda numele (gr. ekballō, vor arunca, vor respinge, vor „rupe” numele…). Această respingere arată răutate, neascultare de Dumnezeu, păcat, auto-înșelare, aşa cum s-a purtat şi Cain față de Abel. Unii se vor întoarce la Dumnezeu, dar alții vor continua în această purtare. Pentru Chiril din Alexandria „evanghelia anticipează ce se va întâmpla în viitor. (…) (Luca) îi avertizează spre folosul ucenicilor, că până și asaltul lucrurilor prea greu de suportat le va aduce o răsplătire mare, un mare avantaj.”4
Certarea celor răi, prin cei patru „vai de voi”, este, de asemenea, foarte directă. Este posibil ca în mulțime să fi fost prezenți și oameni bogați, dar este posibil ca interpelarea să fie doar una retorică, anume către cei bogați, dar absenți. Astfel, ascultătorii îşi puteau imagina o discuţie mai cuprinzătoare, pe două planuri, şi puteau înţelege care va fi soarta celor răi.
Cei bogați sunt felicitați de oameni, ei sunt sătui și râd nepăsători în faţa oamenilor şi în faţa lui Dumnezeu, dar bunăstarea lor prezentă este plata profeţilor falşi. Mai bine să primești mustrarea lui Dumnezeu, decât laudele și aprecierea câştigate de profeţii falşi. Acest subiect de meditație este foarte vast şi ne pune pe gânduri: oare câte din învățăturile bogaților și celor puternici din prezent reprezintă doar nişte proiecţii înşelătoare sau profeții false despre ceea ce suntem și despre ce va fi – sau ce vom fi – în viitor?
1 Ambrozie crede că Luca face o sinteză a celor opt fericiri din Matei, și că acestea ar urma, în general, un plan al celor patru virtuți cardinale: temperanță, justiție, prudență și forță (Ambrozie, Comentariu Luca, 5.62 (SC-045, vol I, 206; vezi și 5.49, p. 201).
2 Chiril, Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 27, p. 102 (Smith, St. Cyril, vol. I). Conform lui Chiril, expunerile lui Luca și Matei nu sunt contradictorii, ci complementare. Pentru Ambrozie, sărăcia are totuși un înțeles spiritual, adică este o sărăcie de păcate, de vicii, de răutate, etc. Ambrozie, Comentariu Luca, 5.51-54, (SC-045, vol I, 202).
3 Chiril, Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 27, p. 104 (Smith, St. Cyril, vol. I).
4 Chiril, Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 27, p. 104 (Smith, St. Cyril, vol. I).
5 Istorisirea despre Lazăr cel sărac și bogatul nemilostiv este cheia prin care interpretează Chiril această avertizare a lui Isus, cf. Comentariu la ev. Luca, cartea 5, predica 29, p. 109-110 (Smith, St. Cyril, vol. I).
SCER 